După aplicarea aparatului dentar fix, pacientul simte un disconfort, o tensiune dentară aproximativ 2-4 zile. Această tensiune este accentuată de consumul unor alimente dure, crocante, deoarece aparatul dentar fix face ca ligamenetele parodontale să se intindă, dar curând acestea se vor relaxa.

Pentru a trece mai usor peste această perioadă, este recomandat pacientului să consume alimente mai moi, iar în cazul pacienților mai sensibili, se poate opta și pentru analgezice.

Pentru a reduce iritația părților moi (gingia, mucoasa obrajilor și buzelor, limba etc.) este indicat a se utiliza ceara ortodontică și alte soluții pentru afte bucale.

Pentru a evita dezlipirea unor componente le aparatului dentar, trebuie să evitați:

• să mușcați direct din alimente dure (mere, morcovi, porumb, fructe cu sâmburi, arahide, etc.)
• alimentele lipicioase (bomboane, caramele, gumă de mestecat)
• alimentele crocante (popcorn, chips, alune, etc.)
• gustările între mese (risc mai mare de a dezvolta carii datorită retenționării aparatului

După finalizarea tratamentului ortodontic se îndepărtează aparatul dentar și se optează foarte des pentru aparate de contenție.

Acest lucru este necesar, deoarece dinții au tendința de a reveni la poziția anterior tratamentului ortodontic iar pentru ca aceștia să fie menținuți în noua poziție, intervenim cu aceste dispozitive speciale (aparate de contenție sau retainere) care pot fi mobile sau fixe.

Atunci când optăm pentru gutieră de contenție (gutieră transparentă mobilă) sau contenție fixă (sârmă lipită în spatele dinților frontali) este indicat un plan și o durată de purtare în funcție de felul și gravitatea anomaliei tratate. Acest lucru se stabilește împreună cu medicul ortodont.

În general, implanturile dentare sunt concepute pentru a fi o soluție pe termen lung pentru înlocuirea dinților lipsă și au potențialul de a dura o viață întreagă în cazul în care sunt îngrijite corespunzător.

Durata de viață a unui implant dentar poate varia în funcție de mai mulți factori. :

1. Calitatea tratamentului: Un factor crucial pentru durata de viață a unui implant este calitatea tratamentului inițial. Plasarea corectă a implantului în osul maxilarului sau mandibulei, utilizarea materialelor adecvate și respectarea tehnicilor chirurgicale corecte sunt esențiale pentru succesul pe termen lung.
2. Igiena orală: O igienă orală adecvată este esențială pentru prevenirea infecțiilor și inflamațiilor în jurul implantului. Periajul regulat, utilizarea aței dentare și vizitele periodice la stomatolog sunt esențiale pentru menținerea sănătății peri-implantare.
3. Stilul de viață: Fumatul, consumul excesiv de alcool și obiceiurile nesănătoase pot afecta negativ durata de viață a implantului. Aceste obiceiuri pot compromite sănătatea generală a țesuturilor orale și pot crește riscul de complicații.
4. Sănătatea generală: Afecțiuni medicale precum diabetul sau boli sistemice pot afecta vindecarea rănilor și pot influența succesul implantului. Este important să discutați cu medicul dumneavoastră stomatolog despre orice condiții medicale preexistente.
5. Funcționalitatea: Poziționarea implantului într-un loc care să asigure o funcționalitate corectă și o distribuție adecvată a forțelor de mușcare poate contribui la prelungirea duratei de viață a implantului.

În medie, un implant dentar bine îngrijit și plasat corespunzător poate dura 15-25 de ani sau chiar mai mult. Este important să vă prezentați periodic la control pentru a monitoriza sănătatea și performanța implantului și pentru a lua măsuri preventive pentru a asigura o durată de viață cât mai lungă.

Molarii de minte sunt ultimii dinți din fiecare colț al gurii și sunt cei mai posteriori dinți din arcadă. Extracția molariilor de minte poate fi necesară în anumite situații, deși nu toți oamenii au nevoie să le extragă. Decizia de a extrage molarii de minte se bazează pe mai mulți factori, inclusiv starea de sănătate orală a pacientului și evaluarea stomatologului. Iată când pot fi recomandate extragerile molariilor de minte:

1. Impactarea sau erupția parțială: Molarii de minte pot avea probleme de erupție din cauza spațiului limitat în gură sau a unghiului necorespunzător de erupție. Aceasta poate duce la impactarea dinților, ceea ce înseamnă că aceștia rămân în osul maxilar sau mandibular sau erupția parțială, ceea ce poate duce la infecții recurente și disconfort.
2. Durere sau disconfort: Molarii de minte pot provoca durere, disconfort sau umflături în zona lor sau în jurul lor. Acest lucru poate fi cauzat de impactarea, erupția parțială sau dezvoltarea cariilor sau a infecțiilor.
3. Deteriorarea altor dinți: Molarii de minte pot pune presiune asupra dinților învecinați sau pot cauza deplasarea dinților adiacenți, ceea ce poate duce la probleme de aliniere sau de mușcare.
4. Infecții recurente: Molarii de minte impactați sau cu erupție parțială pot crea o zonă în care alimentele și bacteriile să se acumuleze, ceea ce poate duce la infecții recurente ale gingiilor sau a osului din jurul acestora (pericoronarita).
5. Necesități ortodontice: În cazurile în care pacientul urmează să înceapă un tratament ortodontic, molarii de minte pot interfera cu planul de tratament sau pot fi în calea alinierii corecte a dinților.
6. Carii sau deteriorare: Molarii de minte care au dezvoltat carii extinse sau deteriorări care nu pot fi reparate pot necesita extracție.

Este important să consultați un stomatolog pentru a evalua situația molarilor de minte și pentru a primi recomandări adecvate. Dacă stomatologul consideră că extracția este necesară, el vă va discuta opțiunile disponibile și va dezvolta un plan de tratament corespunzător.

Un sinus lift, cunoscut și sub denumirea de sinus augmentation sau sinus elevation, este o procedură chirurgicală stomatologică efectuată în zona maxilarului superior, în special în regiunea molariilor de minte sau premolariilor. Scopul principal al unui sinus lift este de a crește volumul osos în partea superioară a maxilarului, în special în spațiul dintre sinusul maxilar (o cavitate aeriană în os) și osul alveolar (osul care susține dinții).

Procedura implică ridicarea sau împingerea membranei mucoase a sinusului maxilar pentru a crea spațiu pentru adăugarea de material osos suplimentar în partea superioară a maxilarului. Acest material osos suplimentar creează o bază mai solidă pentru implanturile dentare sau alte proceduri de înlocuire a dinților. Sinus lift-ul este adesea efectuat înainte de plasarea implanturilor dentare în această zonă, în cazul în care pacientul prezintă deficite de os sau spațiu insuficient pentru implanturi.

Iată pașii principali ai unui sinus lift:

1. Pregătirea: Înainte de procedură, medicul stomatolog va evalua starea pacientului și va efectua radiografii sau scanări CT pentru a evalua cantitatea de os disponibilă în zona sinusului.
2. Incizia: Se face o mică incizie în gingie în zona în care va fi efectuat sinus lift-ul.
3. Ridicarea membranei sinusale: Membrana mucoasă a sinusului este împinsă cu grijă în sus pentru a crea un spațiu gol sub ea.
4. Adiția osului: Se adaugă material osos (de obicei, os propriu al pacientului, os prelucrat sau materiale de înlocuire) în spațiul creat sub membrana sinusului. Acest material osos va susține regenerarea osului în zona respectivă.
5. Închiderea inciziei: După adăugarea osului, gingia este închisă cu atenție cu fire de sutură.
6. Vindecarea: În următoarele luni, osul adăugat se va integra cu osul existent, creând o bază solidă pentru implanturile dentare sau alte tratamente.

Da, în multe cazuri, inserarea unui implant dentar poate fi realizată imediat după extracția unui dinte. Această abordare se numește implant imediat sau implant postextracțional. Cu toate acestea, nu toate cazurile permit implanturile imediate, iar decizia de a plasa un implant imediat după extracție depinde de mai mulți factori.

Iată câteva aspecte de luat în considerare:

1. Evaluarea inițială: Stomatologul va evalua starea generală a dinților, a osului și a gingiei pentru a decide dacă inserarea unui implant imediat este adecvată. Unele cazuri pot necesita o perioadă de vindecare inițială înainte de a plasa un implant.
2. Calitatea osului: Osul din zona de extracție trebuie să fie suficient de dens și de sănătos pentru a susține implantul. În cazul în care osul a fost deteriorat sau există deficite ale acestuia, poate fi necesară o abordare diferită.
3. Starea gingiei: Gingia trebuie să fie într-o stare sănătoasă și să aibă suficient țesut pentru a înconjura implantul și a-i asigura o vindecare adecvată.
4. Tipul de dinte extras: Nu toate tipurile de dinți sunt potrivite pentru implanturi imediate. De exemplu, molarii sau dinții cu rădăcini foarte subțiri pot necesita o abordare diferită.
5. Infecții sau inflamații: Dacă există infecții sau inflamații în zona extracției, poate fi necesar să se trateze aceste probleme înainte de a plasa un implant imediat.
6. Planificare adecvată: Plasarea unui implant imediat necesită o planificare și o tehnică precisă pentru a asigura succesul pe termen lung.

Implanturile imediate pot oferi unele avantaje, cum ar fi reducerea numărului de intervenții chirurgicale și perioada de vindecare, însă nu toți pacienții sunt potriviți pentru această abordare. Este important să discutați cu stomatologul sau specialistul în implantologie pentru a evalua dacă inserarea unui implant imediat este potrivită pentru situația dumneavoastră și pentru a primi recomandări adecvate.

Un dinte care a fost supus unei proceduri de tratament de canal sau care a avut nervul (pulpa) îndepărtat poate continua să provoace senzații de durere sau sensibilitate, chiar dacă nervul a fost eliminat. Acest lucru poate părea paradoxal, dar există câteva motive posibile pentru această senzație:

1. Inflamație: Chiar dacă nervul a fost îndepărtat, țesuturile din jurul vârfului rădăcinii dintelui (țesuturile periapicale) pot fi inflamate sau iritate. Acest lucru poate provoca senzații de durere sau disconfort în zonă.
2. Reziduuri nervoase: În anumite situații, chiar și după îndepărtarea nervului, pot rămâne reziduuri minore de țesut nervos sau terminații nervoase în canalul radicular. Acestea pot reacționa la stimuli și să provoace senzații de durere.
3. Infecție: Uneori, tratamentul de canal poate să nu îndepărteze complet toate bacteriile din interiorul canalului radicular. Aceasta poate duce la o infecție sau o recidivă a infecției, ceea ce poate cauza durere.
4. Dinții adiacenți: Durerea resimțită într-un dinte fără nerv poate proveni, de asemenea, din dinții adiacenți sau dinții învecinați, care pot avea probleme sau infecții ce se pot manifesta prin transmiterea senzației de durere la nivelul dintelui tratat.
5. Reacție post-tratament: În primele zile sau săptămâni după un tratament de canal, dinteul poate prezenta o reacție temporară la procedura, ceea ce poate include sensibilitate sau disconfort.
6. Probleme cu lucrarea dentară: Dacă dinteul tratat a fost restaurat cu o coroană sau alt tip de lucrare dentară, aceasta poate cauza disconfort sau sensibilitate, mai ales dacă lucrarea nu se potrivește perfect sau exercită o presiune excesivă.

Este important să comunicați orice durere sau disconfort stomatologului dumneavoastră. Acesta va putea evalua situația și va recomanda investigații suplimentare sau tratamentul adecvat.

Un retratament endodontic se referă la o procedură în care se reia tratamentul canalului radicular al unui dinte care a fost deja supus tratamentului de canal anterior. Această procedură este necesară atunci când tratamentul de canal inițial nu a avut succes sau când există probleme ulterioare la nivelul rădăcinii sau al țesuturilor înconjurătoare.

Iată când ar putea fi necesar un retratament endodontic:

1. Recidivă sau reapariție a infecției: Uneori, o infecție sau inflamație la nivelul vârfului rădăcinii unui dinte poate reapărea după tratamentul de canal inițial. Acest lucru poate fi cauzat de bacterii reziduale sau de o reinfecție.
2. Nerezolvarea completă a problemelor anterioare: Uneori, tratamentul de canal inițial poate să nu fi reușit să identifice și să trateze toate canalele radiculare sau să elimine complet infecția.
3. Complicații sau probleme cu obturația anterioară: Dacă obturația (umplutura) plasată în canalul radicular în timpul tratamentului de canal inițial s-a deteriorat sau nu a rezistat în timp, acest lucru poate permite bacteriilor să reintră în canal.
4. Noi fracturi sau fisuri: Dinții tratatți endodontic anterior pot deveni fragili și pot dezvolta noi fracturi sau fisuri. Acestea pot permite bacteriilor să pătrundă în canalul radicular și să cauzeze infecții.
5. Eșecul procedurii initiale: În anumite cazuri, tratamentul de canal inițial poate să nu fi reușit din cauza diverselor factori, cum ar fi anatomia complexă a rădăcinilor sau infecții severe.

Este important să comunicați orice simptome sau probleme stomatologului dumneavoastră. Dacă există suspiciuni privind eșecul tratamentului de canal anterior, acesta va evalua situația și va recomanda dacă este necesar sau nu un retratament endodontic.

Sensibilitatea după obturația de canal poate varia de la pacient la pacient și depinde de mai mulți factori:

1. Gradul inflamației inițiale: Dacă dintele a avut o infecție sau inflamație semnificativă înainte de tratamentul de canal, sensibilitatea post-tratament poate fi mai pronunțată și poate dura mai mult timp.
2. Complexitatea procedurii: Dacă procedura de tratament de canal a fost mai complexă, cum ar fi în cazul unor rădăcini curbe sau canale multiple, sensibilitatea post-tratament poate fi mai intensă.
3. Răspunsul individual: Fiecare persoană răspunde diferit la procedurile stomatologice. Unele persoane pot resimți sensibilitate și disconfort mai mult decât altele.
4. Vindecarea țesuturilor: Dinteul și țesuturile înconjurătoare trebuie să se vindece după procedura de tratament de canal. În acest proces de vindecare, pot exista momente de sensibilitate.

În majoritatea cazurilor, sensibilitatea după obturația de canal ar trebui să scadă treptat în primele zile sau săptămâni după tratament. Puteți experimenta senzații precum sensibilitate la rece, cald, presiune sau mușcătură.

Este important să comunicați orice simptome post-tratament stomatologului dumneavoastră. Dacă sensibilitatea persistă pe termen lung sau devine insuportabilă, este recomandat să consultați stomatologul pentru o evaluare și pentru a exclude orice complicații.

Un pivot din fibră de sticlă este o structură utilizată în stomatologie pentru a reconstrui un dinte care a suferit o pierdere semnificativă de structură dentară și necesită restaurare. Acest pivot este adesea utilizat în combinație cu un tratament de canal (tratament endodontic) pentru a susține coroana dentară restaurată.

Iată când poate fi necesar să se aplice un pivot din fibră de sticlă:

1. Dinte fragil sau slăbit: Dacă un dinte a suferit o carie extensivă, o fractură sau alte deteriorări severe, este posibil ca structura dentară să fie prea slabă pentru a susține o restaurare dentară obișnuită.
2. Restaurare post-tratament de canal: După un tratament de canal, dinteul poate deveni fragil din cauza eliminării țesutului intern (pulpa) și a posibilelor fracturi.
3. Restaurarea coroanei: Dacă o coroană dentară existentă prezintă daune sau nu mai oferă o potrivire corespunzătoare, un pivot din fibră de sticlă poate fi utilizat pentru a reconstrui coroana și a oferi o bază solidă pentru coroana nouă.
4. Dinte cu structură redusă: Uneori, din cauza cariilor extinse sau a fracturilor, dinții pot pierde o mare parte din structura dentară naturală.

Este important să discutați cu stomatologul dumneavoastră în cazul în care aveți un dinte deteriorat și să luați în considerare opțiunile disponibile pentru restaurare. Stomatologul va evalua situația și va recomanda tratamentul adecvat, inclusiv utilizarea sau nu a unui pivot din fibră de sticlă, în funcție de necesitățile specifice ale cazului dumneavoastră.

Procesul de vindecare a unei leziuni periapicale (infecție sau inflamație la vârful rădăcinii unui dinte) după finalizarea tratamentului endodontic poate fi observat pe radiografii dentare într-un interval de timp variabil. În general, este posibil să se observe îmbunătățiri pe radiografii la câteva luni până la un an după finalizarea tratamentului. Cu toate acestea, este important să înțelegeți că acest interval de timp poate varia în funcție de mai mulți factori, inclusiv de severitatea inițială a leziunii, de rata de vindecare individuală și de calitatea tratamentului de canal.

Este posibil să observați următoarele schimbări pe radiografii după finalizarea tratamentului endodontic:

1. Diminuarea mărimii leziunii: Pe măsură ce infecția sau inflamația se rezolvă, se poate observa o diminuare a dimensiunii leziunii periapicale pe radiografii.
2. Îmbunătățirea texturii țesuturilor: În timpul vindecării, textura țesuturilor din jurul vârfului rădăcinii se poate schimba, devenind mai uniformă și mai densă.
3. Reducerea zonei radiotransparente: O leziune periapicală poate fi vizibilă ca o zonă radiotransparentă (mai închisă) pe radiografii. Pe măsură ce vindecarea progresează, această zonă poate să se estompeze sau să devină mai puțin evidentă.
4. Îmbunătățirea aspectului conturului rădăcinii: În cazurile în care leziunea periapicală a afectat conturul rădăcinii, acesta poate deveni mai regulat și mai bine definit pe măsură ce vindecarea are loc.
5. Dispariția completă a leziunii: Pe măsură ce vindecarea progresează, este posibil să se ajungă la o vindecare completă a leziunii periapicale, iar aceasta să nu mai fie vizibilă pe radiografii.

Este important să aveți în vedere că procesul de vindecare poate varia de la pacient la pacient și că radiografiile dentare sunt doar o parte a evaluării globale a stării dentare. Este recomandat să urmați instrucțiunile stomatologului cu privire la programul de radiografii de control și să comunicați orice schimbări sau simptome neobișnuite pentru o evaluare adecvată a vindecării.

Fațetele dentare sunt elemente subțiri de porțelan sau material compozit care se lipesc pe suprafața frontală a dinților pentru a îmbunătăți aspectul estetic al zâmbetului. Acestea sunt utilizate pentru a corecta o varietate de imperfecțiuni dentare, cum ar fi decolorarea, forma neregulată, spațiile între dinți sau dinții ciobiti. Fațetele dentare sunt o opțiune populară în stomatologia estitică pentru a obține un zâmbet mai atrăgător și mai uniform.

În general, fațetele dentare pot dura mulți ani dacă sunt îngrijite corespunzător și dacă pacientul urmează recomandările profesionistului stomatolog.

Factorii care pot influența durata de viață a fațetelor dentare includ:

1. Calitatea materialului: Fațetele dentare pot fi realizate din diferite tipuri de materiale, cum ar fi ceramica(porțelan) sau compozitul. Ceramica (E-max) este cunoscută pentru rezistența sa și rezistența la decolorare, iar fațetele din ceramică pot dura mai mult timp comparativ cu cele din compozit.
2. Îngrijirea orală: Igiena orală adecvată este esențială pentru menținerea duratei de viață a fațetelor dentare. Periajul regulat, utilizarea aței dentare și vizitele periodice la stomatolog sunt importante pentru a preveni acumularea de plăcă bacteriană și pentru a menține gingiile sănătoase.
3. Obiceiurile personale: Obiceiurile precum mestecatul unghiilor, ciobitul obiectelor sau mușcatul creionului pot exercita presiune excesivă asupra fațetelor dentare și pot duce la deteriorarea lor.
4. Mâncarea și băutura: Consumul frecvent de alimente și băuturi care pot cauza decolorarea, cum ar fi cafeaua, ceaiul, vinul roșu sau tutunul, poate afecta aspectul fațetelor dentare.
5. Activități sportive: Dacă practicați sporturi de contact sau activități care implică riscul de traume dentare, utilizarea unui dispozitiv de protecție dentară este importantă pentru a proteja fațetele dentare.
6. Grijile de masticație: Presiunea excesivă sau obiceiurile de mestecat pot afecta durata de viață a fațetelor dentare. Consultați stomatologul dacă observați probleme de mușcare sau dureri în timpul masticației.

În general, fațetele dentare pot dura în jur de 5-15 ani sau chiar mai mult, în funcție de factorii menționați mai sus. Pentru a menține fațetele dentare în stare bună, este important să aveți grijă corespunzătoare și să vă efectuați controale regulate la stomatolog pentru a evalua starea lor și pentru a primi sfaturi de îngrijire.

Înlocuirea unei lucrări protetice depinde de mai mulți factori. În general, lucrările protetice nu sunt concepute să dureze pentru tot restul vieții, așa că în timp, poate fi necesară înlocuirea sau reparația lor.

Iată când poate fi necesar să înlocuiți o lucrare protetică:

1. Uzura și deteriorarea: Lucrările protetice pot suferi uzură în timp datorită masticației, presiunii exercitate asupra lor și expunerii regulate la alimente și băuturi. Dacă o lucrare prezintă ciobiri, crăpături, decolorări sau alte semne evidente de deteriorare, poate fi necesară înlocuirea ei.
2. Modificări ale structurii dentare: În cazul protezelor fixe (coroane, punți), modificări ale structurii dentare subiacente, cum ar fi cariile sau deteriorările, pot afecta stabilitatea lucrării protetice. În astfel de cazuri, poate fi necesară înlocuirea lucrării sau repararea zonei afectate.
3. Schimbări în aliniere sau mușcătură: Schimbările în alinierea dinților sau în mușcătură pot afecta modul în care lucrarea se potrivește în cavitatea orală. Acest lucru poate duce la disconfort sau la uzură prematură a lucrării. În aceste cazuri, o reevaluare și eventual înlocuire a lucrării pot fi necesare.
4. Decolorarea sau schimbarea culorii: În cazul lucrărilor estetice, cum ar fi fațetele dentare sau coroanele din zona frontală, schimbările de culoare în timp pot afecta aspectul estetic. În aceste situații, pacientul poate decide să înlocuiască lucrarea pentru a menține un zâmbet atrăgător.
5. Complicații de sănătate: Problemele de sănătate orală, cum ar fi recidiva cariilor sau afecțiuni ale gingiilor, pot afecta lucrarea protetică. În astfel de cazuri, tratamentul corect al problemelor de sănătate orală și, eventual, înlocuirea lucrării pot fi necesare.
6. Schimbări în structura osului: În cazul protezelor fixe implantate, schimbările în structura osului maxilarului sau mandibulei pot afecta stabilitatea implanturilor și a lucrării protetice atașate. În anumite cazuri, poate fi necesară reevaluarea și înlocuirea lucrării.

Este important să aveți controale periodice la stomatolog pentru a evalua starea lucrărilor protetice și pentru a primi sfaturi cu privire la întreținerea și îngrijirea acestora. Stomatologul vă poate ghida în decizia de a repara, înlocui sau menține lucrările protetice existente în funcție de nevoile și starea dumneavoastră orală.

Alegerea între o punte dentară și un implant dentar depinde de mai mulți factori, inclusiv de starea dumneavoastră orală, nevoile estetice și funcționale, bugetul și preferințele personale. Ambele opțiuni au avantaje și dezavantaje, iar decizia finală ar trebui să fie luată în urma unei discuții cu stomatologul sau specialistul în implantologie. Iată câteva aspecte de luat în considerare pentru fiecare opțiune:

Punte dentară:

• Ce este: O punte dentară este o lucrare protetică care înlocuiește unul sau mai mulți dinți lipsă prin conectarea acestora cu dinții adiacenți. Dinții adiacenți sunt pregătiți pentru a primi coroane care vor susține puntea.
• Avantaje: Puntea dentară poate fi o opțiune mai rapidă și mai puțin invazivă decât implanturile. Poate oferi un rezultat estetic satisfăcător și poate restabili funcționalitatea masticatorie.
• Dezavantaje: Puntea implică pregătirea și șlefuirea dinților adiacenți sănătoși pentru coroane. În timp, acest lucru poate afecta structura naturală a dinților. De asemenea, puntea nu stimulează osul maxilar așa cum o fac implanturile (gingia se poate retrage)

Implant dentar:

• Ce este: Un implant dentar constă în inserarea unui șurub de titan în osul maxilar sau mandibular, care va servi ca rădăcină artificială pentru un dinte de înlocuit. Pe implant se va monta o coroană dentară.
• Avantaje: Implanturile oferă o soluție mai durabilă și mai naturală. Ele stimulează osul, contribuind la menținerea masei osoase și la prevenirea resorbției osoase. De asemenea, nu necesită pregătirea dinților vecini sănătoși.
• Dezavantaje: Implanturile necesită o procedură chirurgicală pentru inserția șurubului de titan în os. Procesul complet de implant dentar poate dura mai mult timp decât plasarea unei punți. De asemenea, costurile pot fi mai mari în comparație cu o punte.

Un consult cu stomatologul sau specialistul în implantologie vă poate ajuta să înțelegeți opțiunile și să luați cea mai bună decizie pentru nevoile dumneavoastră.

“All-on-4” este o tehnică chirurgicală modernă de înlocuire a dinților lipsă prin intermediul implanturilor dentare. Această tehnică implică plasarea a patru implanturi dentare în maxilarul superior sau mandibula pentru a susține o arcadă completă de dinți de înlocuit. Termenul “All-on-4” sugerează că toți dinții de pe o arcadă sunt susținuți de doar patru implanturi dentare, ceea ce face ca procedura să fie mai eficientă și mai accesibilă în comparație cu plasarea unui implant pentru fiecare dinte.

Indicațiile pentru utilizarea tehnicii All-on-4 includ:

1. Edentația avansată: Tehnica All-on-4 este adesea utilizată în cazurile în care pacientul are pierderea a majorității sau a tuturor dinților de pe o arcadă. Este o opțiune excelentă pentru pacienții care doresc să înlocuiască dinții lipsă cu o soluție stabilă și permanentă.
2. Starea osoasă: Tehnica All-on-4 poate fi potrivită pentru pacienții care au resorbție osoasă moderată în maxilar sau mandibulă. Plasarea a patru implanturi în locații strategice permite distribuirea încărcăturii masticatorii într-un mod eficient.
3. Evitarea procedurilor de graft osoasă: Datorită plasării implanturilor în unghiuri specifice și în zone cu os dens, tehnica All-on-4 poate ajuta la evitarea procedurilor complexe de graft osoasă în cazul pacienților cu volum osos insuficient.
4. Rezultate rapide: Una dintre avantajele majore ale tehnicii All-on-4 este că pacienții pot pleca din cabinetul stomatologic cu o arcadă completă de dinți în aceeași zi în care au fost plasați implanturile. Aceasta se numește adesea “încărcare imediată” și permite pacienților să aibă un zâmbet funcțional și estetic imediat.
5. Confort și încredere: Tehnica All-on-4 oferă o soluție stabilă și sigură pentru pacienții cu edentație avansată, oferindu-le confort la mâncare, vorbit și zâmbet.

Este important să discutați cu un specialist în implantologie sau stomatolog pentru a determina dacă tehnica All-on-4 este potrivită pentru dumneavoastră. Evaluarea stării generale a sănătății orale, a structurii osoase și a nevoilor individuale vă va ajuta să luați cea mai bună decizie pentru înlocuirea dinților lipsă.

Rebaza protezei totale este un proces prin care se înlocuiesc materialele de bază ale protezei pentru a-i restabili ajustarea și stabilitatea. Protezele totale pot deveni instabile în timp din cauza resorbției osoase, a schimbărilor în mușcătură și a altor factori. Rebaza are scopul de a îmbunătăți fixarea protezei și de a preveni disconfortul sau iritațiile cauzate de o proteză care nu mai se potrivește corect.

Iată când este indicat să rebazați proteza totală:

1. Dezlipirea sau instabilitatea protezei: Dacă proteza totală începe să devină instabilă în cavitatea orală, acesta poate fi un semn că s-a produs o schimbare în structura osoasă subiacentă. Rebazarea protezei poate restabili ajustarea corectă și stabilitatea.
2. Durere sau disconfort: O proteză care nu se potrivește corect sau care a devenit uzată poate cauza durere, iritație sau ulcerații în cavitatea orală. Rebazarea protezei poate ajuta la eliminarea disconfortului.
3. Schimbări în mușcătură sau aliniere: Pe măsură ce se produce resorbția osoasă în timp, mușcătura și alinierea dentară pot suferi modificări. Rebazarea protezei poate ajuta la reajustarea mușcăturii și la menținerea unei alinieri corecte.
4. Modificări de greutate: Pierderea sau creșterea semnificativă în greutate poate afecta volumul țesuturilor din jurul protezei. Acest lucru poate duce la necesitatea rebazării pentru a asigura ajustarea corectă.
5. Frecvența nevoii de adezivi: Dacă folosiți frecvent adezivi pentru proteză pentru a menține lucrarea în cavitatea orală, acesta poate fi un semn că proteza nu mai se potrivește corespunzător și necesită rebazare.

Este important să consultați un medic stomatolog pentru a evalua starea protezei dumneavoastră și pentru a decide dacă este necesară rebazarea acesteia. În general, protezele totale ar trebui să fie examinate periodic pentru a asigura confortul și funcționalitatea optimă.

Albirea dentară poate avea beneficii estetice semnificative:

• Îmbunătățirea aspectului estetic: Albirea dentară poate ajuta la îndepărtarea petelor și decolorărilor, oferindu-vă un zâmbet mai strălucitor și mai tânăr.
• Creșterea încrederii în sine: Un zâmbet alb și atrăgător poate contribui la creșterea încrederii în sine și a încrederii în aspectul vostru.
• Opțiune non-invazivă: Albirea dentară este o opțiune minim invazivă în comparație cu alte proceduri cosmetice dentare.

Posibile efecte secundare și riscuri:

• Sensibilitate dentară: Unul dintre cele mai comune efecte secundare ale albiri dentare este sensibilitatea temporară a dinților la temperaturi reci sau calde. Aceasta poate să apară în timpul sau după tratament.
• Iritație gingivală: Substanțele de albire pot irita gingiile, provocând roșeață sau disconfort temporar. Este important să protejați gingiile în timpul procedurii.

Pentru a minimiza riscurile și pentru a obține cele mai bune rezultate, este recomandat să efectuați albirile dentare sub supravegherea medicului stomatolog. Dentistul vă poate evalua starea generală a sănătății orale, vă poate sfătui cu privire la opțiunile de albire și poate efectua procedura într-un mod sigur și eficient. De asemenea, puteți discuta cu medeicul stomatolog despre alte opțiuni de îmbunătățire a aspectului zâmbetului dacă albirea nu este potrivită pentru dumneavoastră.

Albirea internă, cunoscută și sub denumirea de albire endodontică, este o procedură utilizată pentru a îmbunătăți aspectul estetic al unui dinte care a suferit un tratament endodontic (de canal) și care s-a colorat în timp. Această procedură este realizată pentru a schimba culoarea dintelui din interior, deoarece dintele poate deveni închis la culoare ca urmare a sângelui coagulat sau a materialelor de obturație folosite în timpul tratamentului de canal.

Iată cum se desfășoară procedura de albire internă:

1. Accesul la cavitatea pulpară: Se face o mică deschidere în partea orală a dintelui pentru a permite accesul la cavitatea pulpară (camera pulpară și canalele radiculare).
2. Îndepărtarea materialului de obturație: Dacă există materiale de obturație sau sângerare coagulată în canalele radiculare, acestea sunt îndepărtate pentru a pregăti dintele pentru albire.
3. Aplicarea agentului de albire: Un agent de albire special, de obicei un peroxid, este introdus în canalele radiculare și este lăsat să acționeze pentru o anumită perioadă de timp. Acest agent ajută la îndepărtarea pigmentării și restabilirea culorii naturale a dintelui.
4. Monitorizarea rezultatelor: Procedura de albire internă poate necesita mai multe ședințe pentru a obține rezultatele dorite. Stomatologul va monitoriza progresul și va opri procedura atunci când se obține culoarea dorită.
5. Închiderea canalului: După finalizarea procedurii de albire, canalele radiculare sunt umplute cu un material sigilant și dintele este restaurat în mod corespunzător, fie prin plasarea unei obturații permanente, fie prin alte proceduri restaurative, cum ar fi coroanele dentare.

Este important să știți că albirea internă este o procedură specializată care trebuie efectuată de către un medic stomatolog sau un endodont. Nu toți dinții care au suferit tratament de canal necesită albirea internă. Înainte de a decide necesitatea albirii interne, consultați un specialist pentru a evalua dacă aceasta este o opțiune potrivită pentru dumneavoastră

Da, boala parodontală poate fi tratată, mai ales dacă este detectată în stadii incipiente. Boala parodontală este o afecțiune care afectează țesuturile din jurul dinților, inclusiv gingiile, osul și ligamentele de susținere. În stadiile timpurii, numite gingivită, boala parodontală poate fi reversibilă printr-o igienă orală adecvată și prin vizite regulate la dentist pentru curățarea profesională a dinților.

În stadiile mai avansate, numite parodontită, afecțiunea poate necesita tratament mai complex și intensiv pentru a controla inflamația și pentru a preveni deteriorarea continuă a țesuturilor de susținere ale dinților.

Tratamentul parodontitei poate include următoarele:

1. Curățarea profesională: Un medic stomatolog sau un parodontolog va efectua o curățare profesională pentru îndepărtarea plăcii bacteriene și a tartrului de pe dinți și din jurul gingiilor. Acest lucru poate ajuta la controlul inflamației și la îmbunătățirea stării gingiilor.
2. Detartraj și chiuretare radiculară: În cazurile mai avansate, poate fi necesară efectuarea unui detartraj și a unei planări radiculare. Aceasta implică îndepărtarea tartrului și a suprafețelor rugoase de pe rădăcinile dinților pentru a preveni cumularea de plăci bacteriene.
3. Chirurgie parodontală: În anumite cazuri, poate fi necesară efectuarea unor proceduri chirurgicale pentru a trata leziunile parodontale avansate. Aceste proceduri pot include reducerea adâncimii buzunarelor gingivale, regenerarea țesutului osos sau grefă de țesut gingival.
4. Menținerea sănătății orale: După tratament, este important să mențineți o igienă orală riguroasă și să efectuați vizite periodice la parodontolog pentru a monitoriza starea gingiilor și pentru a preveni recidiva bolii.

Tratamentul pentru boala parodontală variază în funcție de gravitatea și stadiul bolii. Este important să căutați ajutorul unui parodontolog dacă aveți simptome precum sângerări gingivale, inflamație, durere sau retracție gingivală. Diagnosticul și tratamentul precoce pot ajuta la prevenirea complicațiilor și la menținerea sănătății orale pe termen lung.

Frenectomia și gingivectomia cu laser sunt două proceduri stomatologice care implică utilizarea unui laser pentru a efectua intervenții în țesuturile moi din cavitatea orală. Aceste proceduri pot fi utilizate într-o varietate de situații pentru a rezolva diverse probleme.

Iată când sunt indicate frenectomia și gingivectomia cu laser:

1. Frenectomia cu laser:
   • Frenul labial sau lingual scurt: Uneori, frenul (țesutul sublingual sau țesutul care leagă buza de gingie) poate fi prea scurt, limitând mișcarea limbii sau a buzelor. Acest lucru poate cauza disconfort sau dificultăți în vorbire sau în efectuarea igienei orale. Frenectomia cu laser poate fi folosită pentru a tăia sau a ajusta frenul, eliminând disconfortul sau limitările.
   • Probleme ortodontice: Frenul prea dezvoltat sau prea aproape de gingie poate interfera cu tratamentele ortodontice. Prin eliminarea sau ajustarea frenului cu laser, se poate crea mai mult spațiu pentru deplasarea dinților în timpul tratamentelor ortodontice.
2. Gingivectomia cu laser:
   • Excrescențe gingivale: Unele persoane pot dezvolta excrescențe gingivale excesive, cunoscute sub numele de “hiperplazie gingivală”. Acestea pot fi inestetice și pot interfera cu igiena orală. Gingivectomia cu laser poate fi folosită pentru a îndepărta excesul de țesut gingival.
   • Conturarea gingiilor pentru estetică: Uneori, gingiile pot acoperi prea mult din suprafața dinților, dând aspectul de dinți scurți sau inegalități estetice. Gingivectomia cu laser poate ajuta la remodelarea gingiilor pentru a obține o aliniere și o estetică mai armonioasă.

Atât frenectomia, cât și gingivectomia cu laser sunt proceduri minim invazive care implică utilizarea unui laser pentru a tăia țesuturile moi într-un mod precis și controlat. Aceste proceduri pot avea avantaje precum sângerare redusă, vindecare mai rapidă și mai puțin disconfort postoperator. Cu toate acestea, indicațiile pentru aceste proceduri trebuie să fie evaluate de un specialist înainte de a lua decizia.

Da, retracțiile gingivale pot fi tratate în funcție de cauza și severitatea lor. Retracțiile gingivale se referă la retragerea gingiilor de pe suprafața dinților, expunând porțiuni ale rădăcinilor dentare care în mod normal sunt protejate de gingii.

Iată câteva opțiuni de tratament pentru retracțiile gingivale:

1. Corecție a igienei orale: Uneori, retracțiile gingivale pot fi cauzate de tehnicile de periaj agresiv sau incorect. Învățarea tehnicilor corecte de periaj și utilizarea unei periuțe cu peri moi pot ajuta la prevenirea agravării situației.
2. Tratament pentru boala parodontală: Dacă retracțiile gingivale sunt cauzate de boala parodontală, tratamentul acestei afecțiuni poate ajuta la încetinirea sau stoparea recesiunii gingivale. Curățarea profesională, detartrajul și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale parodontale pot fi necesare.
3. Chirurgie de gingivoplastie: Aceasta implică remodelarea țesutului gingival pentru a acoperi porțiunile expuse ale rădăcinilor dentare. Acest lucru poate îmbunătăți aspectul estetic al zâmbetului și poate ajuta la protejarea rădăcinilor.
4. Grefă de țesut gingival: În cazurile în care retracțiile gingivale sunt severe, este posibil ca parodontologul să recomande o grefă de țesut gingival. Aceasta implică prelevarea țesutului gingival sănătos dintr-o altă parte a gurii și plasarea sa în zona afectată pentru a acoperi rădăcinile expuse.
5. Chirurgie cu laser: Tehnologia laser poate fi folosită pentru a trata retracțiile gingivale. Laserul poate ajuta la remodelarea țesutului gingival și poate promova vindecarea.

Este important să consultați un parodontolog pentru a evalua cauza și severitatea retracțiilor gingivale și pentru a determina ce opțiuni de tratament sunt potrivite pentru dumneavoastră. Tratamentul corect și timpuriu poate ajuta la prevenirea complicațiilor și la menținerea sănătății orale pe termen lung.

Gingivita este o afecțiune comună a gingiilor care implică inflamarea acestora. Este cea mai ușoară formă de boală parodontală și este cauzată în principal de cumularea plăcii bacteriene pe suprafața dinților și a gingiilor. Dacă placa nu este îndepărtată prin igienă orală corespunzătoare, aceasta poate irita gingiile și poate duce la inflamație.

Iată câteva aspecte importante despre gingivită:

• Simptome: Gingivita poate provoca simptome precum sângerări gingivale la periaj sau la folosirea aței dentare, gingii roșii și umflate, sensibilitate gingivală, respirație urât mirositoare și senzație de iritație sau disconfort în gingii.
• Cauze: Principalul factor cauzal al gingivitei este placa bacteriană, o peliculă incoloră și lipicioasă formată din bacterii, particule alimentare și salivă, care se depune pe dinți și gingii. Placa produce toxine care irită țesuturile gingivale și cauzează inflamație.
• Factori de risc: Factorii care pot crește riscul dezvoltării gingivitei includ igiena orală inadecvată, fumatul, diabetul, schimbările hormonale (cum ar fi sarcina sau pubertatea), boli sistemice și unele medicamente.
• Prevenție și tratament: Gingivita este reversibilă prin igienă orală riguroasă și vizite regulate la medicul stomatolog pentru igienizarea profesională. Periajul și utilizarea aței dentare în mod regulat, alături de o alimentație sănătoasă și renunțarea la fumat, pot ajuta la prevenirea dezvoltării gingivitei.

Este important să tratezi gingivita în stadiile incipiente, deoarece, dacă este lăsată netratată, poate evolua în forme mai severe de boală parodontală care pot afecta țesuturile de susținere ale dinților și pot duce la probleme dentare grave. Dacă aveți simptome de gingivită sau sunteți îngrijorat de starea gingiilor dumneavoastră, consultați un parodontolog pentru evaluare și sfaturi suplimentare.

Detartrajul dentar, cunoscut și sub numele de igienizare profesională sau igienizare orală, este o manoperă în care medicul st0matolog îndepărtează placa bacteriană, tartrul și resturile alimentare cumulate pe dinți și în jurul gingiilor. Frecvența recomandată pentru detartrajul dentar poate varia în funcție de nevoile individuale ale fiecărui pacient, dar în general, recomandările sunt următoarele:

Detartrajul dentar regulat:

• Majoritatea adulților sunt sfătuiți să efectueze cel puțin două curățări profesionale pe an (la fiecare șase luni). Aceasta ajută la menținerea unei igiene orale bune și la prevenirea cumulării excesive de placă bacteriană și tartru.

Detartrajul dentar mai frecvent:

• Pentru anumite persoane cu risc crescut de boală parodontală sau care au istoric de probleme dentare, se poate recomanda efecturarea detartrajului mai frecvent, la fiecare 3-4 luni. Aceste persoane pot include fumătorii, persoanele cu diabet, cei cu istoric familial de boli parodontale sau cei care au trecut prin tratamente dentare complicate.

Este important să țineți cont de sfaturile parodontologului în ceea ce privește frecvența detartrajului. Acesta va evalua starea actuală a sănătății orale și va recomanda un program de igienizare personalizat în funcție de nevoi.

În plus față de detartrajul profesional, este esențial să aveți o igienă orală corespunzătoare acasă, inclusiv periajul dentar regulat și utilizarea aței dentare. O igienă orală adecvată poate ajuta la prevenirea cumulării plăcii și tartrului, contribuind la menținerea sănătății gingiilor și a dinților pe termen lung.